Sunt cea mai lenesa fiinta de pe pamant

IMG_3174


Nu, nu in sensul ala la care va ganditi. Altfel.
Am o relatie speciala cu somnul. Imi place de el mult. Doar ca imi place dimineata, cand e lumina si cand lumea e trezita de mult. Ciudat e ca astept sa adoarma toata lumea, ca sa iau in considerare ca as putea face si eu asta. Apoi stau in zenul meu, ma spal pe creier cu diverse si merg la culcare.

Oare cand nu o sa mai apas snooze?

De cand ma stiu m-am trezit greu dimineata. Am pus ca singura conditie la locul de munca sa pot sa ajung tarziu. Am sarit peste micul dejun si, de cele mai multe ori, intre momentul in care ma trezeam (de tot) si luam metroul nu era mai mult de jumatate de ora.

Am o pasiune deosebita sa imi pun ceasul sa sune cam cu o ora mai devreme decat ar trebui si sa ma trezesc cu doua mai tarziu. Asta i-a scos din minti, de-a lungul timpului, pe toti colegii mei de apartament. Poate si pe vecini.

Bottom line, dau snooze de vreo 12 ori pe dimineata. Ma bucur mereu de cele 9 minute ca de o eternitate, chiar daca nu imi fac decat rau. Se spune ca somnul are anumite cicluri care dureaza trei ore. Odata treziti, nu facem decat sa obosim si mai tare corpul, supunandu-l la asta. De fiecare data cand dau snooze opresc un ciclu inainte de vreme si de fiecare data cand adorm, pornesc un alt ciclu. Cred ca asta e un fel de tortura pentru corp.

Am incercat in nenumarate feluri sa schimb asta. Nu prea mi-a iesit. Intotdeauna ideea de leneveala m-a atras mai mult. Cand am venit in Malta, am aflat ca programul incepe de la 8.30. Am zis ca acum e momentul. Mi-am setat alarma la 7.00 (O, Doamne, de cand nu mai facusem asta?) si in primele doua saptamani chiar am reusit sa ajung pe la 9 fara ceva.

Dar dupa aceea s-a relaxat treaba. Am trecut de momentele alea de acomodare si iata-ma-s, ajung ca o floricica la 10.00 in fiecare zi. Si da, in continuare ceasul imi suna la 7.00 dimineata.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *