Muzee in Malta: Casa Rocca Piccola

Gradina Casa Rocca Piccola

Nu stiu voi cum sunteti, insa eu am trait de multe ori o frustrare tipic “turistica”. Am vizitat nenumarate castele ca sa vad cum traia aristocratia vremii si m-am pomenit uitandu-ma la tapiserii, armuri si harti pe tot parcursul turului.
Am intrat cu mare entuziasm in “Camera de zi a Reginei” ca sa gasesc o expozitie de partituri. Pentru ca, nu-i asa?, o data pe an, daca anul era bisect si luna noua cadea intr-o zi de marti, Regina canta 8 minute la un pian oferit cadou de regele unei tari cu care erau in razboi in secolul XIV.
Ma rog, sunt putin rea.
Sigur ca pot sa inteleg valoarea lor artistica si istorica, insa turista (superficiala) din mine vrea sa vada dovezi simple ale existentei acestor oameni: au si ei un dulap? Un pat? Unde iau masa? Ce fac dupa-masa cand ploua afara?
Bun. A venit vremea sa imi satisfac si placerea asta.

image

Casa Rocca Piccola, un palazzo in inima Vallettei

Situata chiar pe bulevardul Republicii, Casa Rocca Piccola este resedinta marchizului Nicholas de Piro, prima persoana din aristocratia malteza care a decis sa isi deshida portile (la propriu) publicului.
Astfel, puteti vizita muzeul in fiecare zi, de luni pana sambata, intre orele 10.00 si 16.00. In zilele de duminica si de sarbatorile legale, acesta este inchis. Pretul unui bilet este de 9 euro de persoana si include tur ghidat in limba engleza, in toate camerele deschise spre vizitare, gradina si buncare.
Eu am mers intr-o sambata si am prins ultimul tur, cel de la ora 4. Fiindca am ajuns chiar dupa ce un grup tocmai incepuse turul, mi-am petrecut undeva la 40 de minute in gradina. Nu a fost cu suparare fiindca arata asa:

Gradina Casa Rocca Piccola

Si fiindca e casa acestei adorabile fiinte (cu cont de Twitter, ii puteti da follow aici), care vine cu “regulament de utilizare”.

Eu am luat un tur basic, insa puteti opta pentru un tur mai special: cu sampanie. De obicei, aceste tururi de tin vineri seara si sunt ghidate de insusi Marchizul de Piro. Dupa vizita, puteti ramane la un pahar cu marchizul (literally), fie in gradina, fie in una din incaperile din muzeu.
Pare ceva de pus pe bucket list, zic eu.

Insa pana la sampanie, sa va spun despre vizita. Eu am fost norocoasa sa prind o sambata aglomerata. Ceea ce a insemnat multe grupuri de turisti, cu multe intrebari si situatia personalului putin depasita. Asa ca jumatate din tur a fost tinut de doamna Frances de Piro, sotia marchizului. Mi-am dat seama de asta fiindca o vazusem in pozele familiei. Dumneaei a fost modesta si nu ne-a spus nimic legat de asta.

Turul incepe urcand pe scarile de marmura. Primele incaperi sunt micute, cu detalii despre familie si istoria sa si, desigur, nelipsitele cadouri primite de aceasta :D

Iesind pe holul larg, treci pe langa cusca papagalului, prin dreptul salii de masa (de iarna) si ajungi in Sala Grande, cea mai inalta camera din cladire. De acolo se intra in capela. Tavanul capelei este pictat in asa fel incat sa ofere iluzia unul acoperis de bazilica.

Urmeaza, pe rand, diverse incaperi: salile de masa, biblioteca, camere de zi, dormitoare. Fiecare arata de parca cineva inca locuieste acolo (chiar locuieste, de fapt, insa in partea de sus, nu in incaperele deschise spre vizitare).

image

Dintre toate, cel mai mult m-a impresionat sala de masa de vara. Luminoasa, gradioasa, superba, cu priveliste spre gradina si cu decoratiuni deosebite.

As fi stat si in camera albastra o dupa-masa intreaga sa citesc sau m-as fi uitat la oameni de pe balconul tipic maltez.

Ma rog, as fi cusut si goblen, numai sa mai stau acolo putin. Iata de ce!

Mai multe detalii despre orele de vizitare, cum sa ajungeti acolo si familia de Piro gasiti aici. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *