Cat iti e de dor?

image

 

image

Nu mi-a placut niciodata asta cu dorul de tara. Vreau sa cred ca nu pofta de sarmale ne face mai patrioti, si nici experientele neplacute din afara tarii nu ne fac sa o iubim mai mult.

Cred ca atunci cand locuiesti intr-o tara straina (Atentie! Locuiesti, nu “tranzitezi” sau calatoresti), cel putin la inceput, orice sentiment ai avea il traiesti de patru ori mai intens. De la cele de baza – frica, foame, frig, pana la cele aflate mai sus spre piramida – dragoste, recunoastere, incluziune.

Cand esti singur pe lume si, dintr-o data, te vezi nevoit sa asimilezi atat de multa informatie noua, e normal sa intampini si situatii neplacute. Si cand spun informatie ma gandesc, din nou, de la cele mai simple, pana la cele mai… complicate: sa inveti drumul de acasa pana la serviciu, orarul de la supermarket, procedurile de la birou, numele si obiceiurile colegilor tai.

In toate perioada asta esti in afara starii tale de confort si cred ca de aici vine sentimentul ca, orice ai trai, traiesti cu mult mai intens. Inca nu apartii unui grup, deci nu iti este satisfacuta nevoia de baza de apartenenta sociala. Esti nesigur pe jumatate de informatia pe care ai acumulat-o pana atunci. Ai dificultati de exprimare si iti este greu sa te faci inteles. Credeti-ma, oricat de fluent ai fi intr-o limba, tot veti trai momentul acela frustrant in care nu va veti putea exprima 100% corect. Poate pentru ca fix in momentul acela va balbaiti, uitati un cuvant, nu stiti o fraza sau pur si simplu, in limba romana ai fi spus-o clar si repede, in doua cuvinte si totul era de la sine inteles.

Sau poate nici nu tine de voi. Poate ca spaniolii nu inteleg engleza sau poate ca sistemul de valori la care fiecare se raporteaza e total diferit. Si atunci mesajul vostru e inteles diferit. Sau chiar deloc.

Deci da, toate astea creeaza fix mediul propice pentru ca orice intamplare mica sa faca cumva si sa umple paharul: fiindca lucrurile mici se aduna si, ce crezi?!, n-ai cui sa le povestesti. Fiindca aici nu ai pe nimeni si fiindca, daca ai povesti celor de acasa ca azi aproape ca ai inceput sa plangi cand doamna de la cafenea ti-a gresit comanda, ar crede ca esti absolut ridicol/ridicola si slab/slaba de inger.

Si ma gandesc ca uneori, tocmai din cauza asta, interpretam gresit notiunea de “dor de casa”. Suntem stresati si singuri si atunci fiecare lucru marunt, de tipul “iar si-a lasat colega de apartament vasele nespalate”, te duce, in mod inevitabil, cu gandul la: “De ce n-am stat eu acasa? Ce mi-a trebuit mie strainatate? 4 euro niste rosii obosite? In Romania era mult mai bine!!”

Nu acestea fac dorul de casa. Acestea sunt doar indicatori ai nevoii noastre de a fi acasa. De a fi bine, linistiti, printre ai nostri.

Apoi mai sunt obiceiurile. “Nebunii astia dau artificii ziua? Nu taie miel de Pasti? Nu isi saluta vecinii? Isi scot copiii la restaurant in loc sa gateasca patru zile in avans pentru reuniunea de familie?” Ii judecam pe cei pe care ii intalnim prin prisma culturii noastre, raportandu-ne la sistemul nostru de valori. Ceea ce e cumva natural. Facem asta si e normal ca ei sa iasa prost. Si atunci spunem iar: “Mi-e dor de tara. Tot in Romania e mai bine. Ca romanu’ nu-i nici unul.” E ca si cum as spune ca Horia Tecau e un sportiv nepregatit, fiindca a pierdut un meci de fotbal impotriva lui Hagi.

Despre dor vorbeam cu un prieten brazilian, pe care l-am cunoscut intr-o vacanta. In limba portugheza exista cuvantul “saudade”, probabil cea mai corecta traducere intr-o limba straina a cuvantului “dor”. Eu i-am explicat dorul, el mi-a explicat saudade. Si atunci i-am spus ca intr-un final am gasit limba care traduce corect dorul si ca nu credeam ca acest cuvant mai exista in alte culturi. Si el a zis ceva care cred ca se preteaza pentru incheierea acestui text:

“Yes, no other language has it. What does English have? Miss? That’s not right.¬†What can “I miss you” mean, when you also say “I missed the bus”?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *