Am o tava cu grau, niste gaini si vorbesc despre social media

pablo

Zilele trecute mi-a cazut privirea pe urmatorul titlu: Social Media has overtaken porn as the #1 activity on web.
Si asta e genul de stire care mai intai te amuza, apoi te pune serios pe ganduri.
Mi-am adus aminte de o prezentare interesanta sustinuta de Gary Vaynerchuk care incheia asa: “advertise in the year you are”. Corect.
Suntem in anii social media. Suntem toti acolo. Timpul nostru liber merge intr-acolo. Traim acolo. Deci si “publicitatea” noastra merge tot acolo.
Si asta ar putea fi chiar o veste buna pentru cei care lucreaza in domeniu. Inseamna multi utilizatori, care petrec mult timp pe aceste canale. Ce poate fi mai simplu decat sa le servesti ceva? Ar trebui sa mearga uns. Un fel de teoria acului hipodermic, in care injectam ceva bun unui public avid, iar el preia cuminte informatia. Numai ca nu e chiar asa.

Sa presupunem o metafora. Am o curte plina ochi cu gaini. Niste vulturi mi le-au plasat acolo. Nu trebuie decat sa iau tava asta de grau si sa ma duc sa le hranesc. Sunt toate buluc, la un loc, toata ziua stau exclusiv acolo, ce poate fi complicat in asta?
Asa ca iau tava cu grau si ma duc la ele. Aflu la fata locului ca 97% dintre ele sufera de intoleranta la gluten, deci se descalifica automat. Mancarea mea, multa, si de buna calitate, pe care m-am chinuit mult sa o culeg, ajunge doar la 3% dintre gaini. Sa zicem ca gainile alea mai dau de veste la alte 4 prietene de-ale lor ca graul meu e chiar cool si ca il pot incerca. Dar cam asta e tot.

pablo
Incerc sa schimb tactica. Vin cu graul la alta ora. Nimic.
Vin cu grau de mai multe ori pe zi. Nimic.
Maine le aduc porumb. Nimic.
Vorbesc cu un paun sa vina sa le tina o cuvantare despre beneficiile graului asupra sanatatii. Alte 5 gaini decid sa se alature grupului.
Cu toate efortuluile, am un maxim de 6% de gaini care mananca ce le dau eu.

Asadar, cum facem ca tot continutul pe care il postam pe social media dar nu ajunge la utilizatorii nostri? Mai precis, cum ne crestem reach-ul?

Am luat la rand blog-ul Buffer, Mashable si Social Media Explorer. Iata ce am gasit:

pablo

Continut de calitate

Am stabilit deja ca graul nostru era cel mai bun si ne-am chinuit mult pentru el. Problema noastra a fost ca nu le-am intrebat intai pe gaini ce vor. Asadar, e important ca inainte de a veni cu un plan de continut sa analizam preferintele utilizatorilor nostri: ce interese au, ce le place sa faca.

Continut “reciclat”

Daca graul pe care l-am servit azi la pranz a fost la mare cautare, pot sa incerc sa il mai dau o data, cam peste doua saptamani, o luna.  Respectiv, daca una din postari a avut succes, o putem refolosi pe viitor sau ne poate folosi ca sursa de inspiratie

Postari mai dese

Cei de la Metropotam par sa foloseasca aceasta metoda; posteaza si de cateva ori pe ora. P

Parti pozitive: mai mult continut inseamna mai multe feed-uri atinse; pe de alta parte, poate insemna si utilizatori iritati.

In plus, aici mai intervine si profilul site-ului; fiind generatori de continut, acestia au “material” pentru postari. Ce te faci insa daca clientul tau e o firma de ciment?

Transferul de incredere

Asa numitii “influencers” sau cazul “paun” in povestioara noastra. Ai nevoie de un personaj cheie, KOL in domeniu, care se bucura de increderea utilizatorilor tai si care te poate recomanda.

Solutiile platite

Sigur, cele mai putin preferate de noi, insa perfect functionale in caz de nevoie.

Cam asta ar fi pentru azi. Si va rog sa nu ma intelegeti gresit. Nu cred nici o secunda ca utilizatorii sunt gaini. Cred doar ca o povestiora amuzanta ne ajuta sa tinem minte ce e important.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *